V-ați pus vreodată întrebarea, de ce susțin astrologii că planetele ne influențează personalitatea, caracterul, viața și destinul? Cum poate ceva situat atât de departe în spațiu, cum ar fi o stea sau orice alt corp ceresc, să controleze comportamentul cuiva sau să prezică evenimentele din viața sa? De ce sunt oamenii atât de curioși să-și cunoască viitorul apelând la cititorii în stele? Ne mint planetele, sau spun adevărul? Epigenetica este o ramură a geneticii care studiază efectele mediului asupra etichetelor chimice ale ADN-ului care au capacitatea de a activa sau dezactiva genele umane. Să confirme oare epigenetica, susținerile astrologilor și învățăturile babiloniene care spun că oamenii, astrele și planetele sunt picături ale aceluiași mare ocean al Universului și interacționează printr-un mecanism înțeles doar de sufletele cu conștiința activată ?
M-a frământat multă vreme și, recunosc că, deși am găsit unele răspunsuri, încă mă mai frământă întrebarea: cât de plauzibile sunt argumentele susținute de astrologi, conform cărora astrele și planetele ne influențează personalitatea, caracterul, viața și destinul. Ei bine, nu există dovezi științifice din care să rezulte cum că ar putea, însă logica bunului simț mă obligă să afirm că, doar pentru că nu există deocamdată dovezi științifice, nu înseamnă că astrologii nu ar putea avea dreptate. Mă refer la astrologi, nu la creatorii de horoscop. Astronomia modernă, psihologia și biologia au discreditat astrologia de-a lungul anilor. Biserica timpurie a interzis astrologia, numerologia și alte asemenea învățături, străduindu-se din răsputeri să le excludă din rândul textelor canonice. Biserica modernă perpetuează și ea această atitudine. Nu pot să nu subliniez că mai-marilor bisericii nu prea le-a reușit marginalizarea acestor învățături, Biblia fiind plină de trimiteri pro numerologie și astrologie.Popularitatea astrologiei și numerologiei este fără îndoială una foarte mare și în continuă creștere. Cum se explică această popularitate în pofida faptului că nu există dovezi științifice care să susțină teoriile astrologilor și numerologilor? Iată cum !
Majoritatea covârșitoare a oamenilor sunt curioși cu privire la viitorul lor. Din punct de vedere psihologic stă în natura omului să fie așa. De ce? Pentru că a fi pregătit mental pentru ceea ce s-ar putea întâmpla în viitor este un răspuns al instinctului primar de supraviețuire. În fiecare zi, rețelele neuronale ale creierului nostru generează numeroase predicții bazate pe evenimente și stimuli din trecut pentru a anticipa viitorul. Cu cât facem mai bine aceste tipuri de previziuni, cu atât ne vom simțim mai siguri cu privire la toate circumstanțele cu care ne vom confrunta. Vă propun să încercăm o explicație mai profundă a fenomenului curiozității asupra viitorului nostru. Sufletul, din dorința de a se simți în siguranță pe drumul activării conștiinței sale, transmite minții impulsurile necesare orientării sale în plan material, însă mintea, dacă nu este o minte detoxifiată de credințe limitative, interpretează aceste impulsuri în mod distorsionat. Adică, o minte adormită, în loc să transforme șoaptele sufletului în indicații prețioase necesare posesorului ei pentru a-și construi propriul destin după bunul plac, inspiră curiozitatea aflării viitorului, pentru a-și pregăti cel mai potrivit răspuns în fața oricărei situații probabile. De aici și până la preocuparea îndelungată a minților netrezite în a dezvolta scenarii fataliste nu este decât un pas. Cei care întrețin în mintea lor astfel de scenarii, ar trebuiă să mediteze asupra adevărului exprimat de una dintre cele mai importante Legi spirituale ale Universului, care ne spune că atragem ceea ce credem.
Pentru că cei mai mulți oameni nu au luat încă decizia detoxifierii minții de credințele limitative care îi împiedică să fie creatorii propiilor destine, dorința lor de a cunoaște viitorul este una vie, chiar dacă este o dorință pe care oamenii o întrețin în nearmonie cu cele 12 Legile Spirituale ale Universului. Ne risipim energia fizică, mentală și spirituală în încercarea de a ne cunoaște viitorul, în loc să folosim aceeași energie în a ni-l construi. Celor care vor să afle mai multe despre cum poate scăpa omul de credințele sale limitative și obiceiurile dăunătoare, le recomand cu căldură videoclipul DETOXIFIEREA ȘI ILUMINAREA MINȚII postat pe canalul nostru SURSA DE MOTIVAȚIE ZILNICĂ. Pe calea înțelegerii logicii și argumentelor astrologilor conform cărora planetele ne influențează personalitatea, caracterul, viața și destinul, m-am lovit de epigenetică. Pe mine unul m-a fascinat epigenetica încă din faza de definiție; ca să nu mai spun că, pe măsură ce am aprofundat acest domeniu relativ nou al științei, nu de puține ori, m-a încercat gândul că, deși nu pot aduce dovezi științifice, astrologii s-ar putea să aibă dreptate. Pentru aceia dintre voi care nu știu ce este și cu ce se ocupă genetica și epigenetica o să încerc să explic puțin fără să intru în prea multe detalii și fără să folosesc prea mulți termeni de specialitate.
Ce este ADN-ul și ce sunt genele?
Dacă genetica se ocupă cu studierea modului în care se transmit genele de la o generație la alta, EPIGENETICA studiază mecanismele biologice care activează și dezactivează genele sau și mai precis, explorează etichetele chimice ale ADN-ului uman, care au capacitatea de a activa sau dezactiva genele.Celulele sunt unități fundamentale de lucru ale fiecărei ființe umane. Toate instrucțiunile necesare pentru ca celulele să-și direcționeze și coordoneze activitățile sunt conținute în acidul dezoxiribonucleic, cunoscut și sub numele de ADN. Putem spune liniștiți că ADN-ul este „rețeta” necesară sintezei de proteine, molecule organice esențiale pentru organismele vii. ADN-ul uman conține circa 3,27 miliarde de perechi de baze, adică acele „trepte” situate între catenele elicoidale ale dublei spirale, cu care suntem cu toții familiarizați. Există patru tipuri fundamentale de astfel de baze, sau trepte ale scării spiralate a ADN-ului. Ele sunt denumite; adenină, citozină, guanină și timină, prescurtate în genetică prin literele A, C, G și respectiv T. Ordinea acestor trepte este denumită secvență și este cea care determină instrucțiunile noastre de viață. Secvența noastră ADN este în mare parte similară cu cea a unui cimpanzeu. Doar o foarte mică parte ne face pe noi diferiți. O moleculă de ADN conține zone numite gene, zone fără funcție, precum și zone cu un rol încă necunoscut. În cadrul celor 3,27 de miliarde de baze, există aproximativ 20.000 de gene. Genele sunt secvențe specifice de baze care oferă instrucțiuni pentru producerea unor proteine importante – molecule complexe care declanșează diferite acțiuni biologice pentru îndeplinirea funcțiilor vieții. Cu alte cuvinte, ADN-ul este o bază de date plină de rețete care oferă instrucțiunile pentru producerea diferitelor proteine funcționale în interiorul celulei – acest proces fiind cunoscut sub numele de dogma centrală a biologiei moleculare. Celula umană scanează o genă și știe astfel cum să producă un anumit tip de proteină, care are un rol specific în procesul biologic de menținere a vieții. Dr. Bruce Lipton, pionier al epigeneticii, definește ADN-ul ca fiind memoria pe termen lung a ființei noastre, iar ARN-ul ca fiind memoria de lucru.
Epigenetica ne face unici. Moștenirea transgenerațională.
Epigenetica este cea care controlează genele și determină specializarea unei celule. Epigenetica este peste tot. Ce mănânci, unde trăiești, cu cine interacționezi, când dormi, cum faci mișcare, toate acestea pot provoca modificări chimice în jurul genelor, modificări care pot activa sau dezactiva genele de-a lungul timpului. ADN-ul nu ne face unici doar ca specie, ci și ca indivizi în cadrul speciei. Epigenetica este cea care ne face unici ca indivizi. Chiar dacă suntem cu toții oameni, de ce unii dintre noi avem părul blond sau pielea mai închisă la culoare? De ce unii dintre noi urăsc un gust, în timp ce alții îl adoră? De ce unii dintre noi sunt mai sociabili decât alții? Diferitele combinații de gene care sunt activate sau dezactivate reprezintă răspunsul acestor întrebări și motivul în virtutea căruia fiecare dintre noi unic. Epigenetica este reversibilă. Cu cele peste 20.000 de gene, se pot produce nenumărate combinații diferite de gene activate sau dezactivate. Dacă s-ar putea cartografia cauzele și efectele diferitelor combinații și dacă ar putea fi inversată expresia genelor pentru a păstra o stare bună de sănătate, atunci am putea teoretic vindeca multe boli incurabile. Oare chiar vom putea face asta? Iată o minunată analogie care ne va ajuta cu siguranță să înțelegem epigenetica, așa cum este prezentată în cartea Revoluția Epigeneticii semnată de biologul englez Nessa Carey:
“Gândiți-vă la durata de viață a omului ca la un film foarte lung. Celulele ar fi actorii și actrițele, unități esențiale care alcătuiesc filmul. La rândul său, ADN-ul ar fi scenariul care conține instrucțiuni pentru toți participanții la film. Secvența ADN ar fi ordinea cuvintelor din scenariu, în cadrul căreia, anumite fragmente ale textului care oferă instrucțiuni despre cum să aibă loc acțiunile sau evenimentele cheie ale filmului, ar fi genele. Conceptul de genetică vedeți-l ca pe scenariu, în ansamblul său. Prin urmare, conceptul de epigenetică ar fi regia. Scenariul poate fi același dar regizorul poate alege să elimine sau să modifice anumite scene sau dialoguri, modificând filmul în bine sau în rău.”
Studiul epigeneticii este abia la început dar a reușit să demonstreze până acum că anumite semnalmente epigenetice pot fi menținute și transmise de-a lungul generațiilor. Aceste semnalmente sunt cunoscute sub numele de moștenire epigenetică transgenerațională. Popular, așazisele blestemele de familie fac parte din această moștenire. Dacă tatăl tău consuma alcool înainte de te a fi conceput, cât de mult ți-ar putea afecta asta sensibilitatea și preferința pentru alcool mai târziu în viață? Dacă mama ta avea, înainte de a te concepe, o dietă neechilibrată, cât de mult ți-a influențat acest aspect stilul de viață și starea de sănătate? De ce alimentația unui bunic patern pare să influențeze riscului de mortalitate al nepoților săi dar nu și al nepoatelor sale? Poate comportamentul și sistemul de convingeri al unui părinte influența etichetele epigenetice ale copilului? Unor astfel de întrebări îndrăznețe încearcă să răspundă cercetătorii din domeniul epigeneticii. Vreți să aflați mai multe despre blesteme, vă recomand materialul nostru PUTEREA BLESTEMELOR | ADEVĂRUL ȘTIINȚIFIC.
Moștenirea etichetelor epigenetice variază de la fiice la fii și poate depinde de părintele care le transmite. Adică unele sunt transmise doar de mame, altele doar de tați. Dovezile incoerente de până acum ne indică faptul că mecanismele moleculare prin care sunt moștenite aceste etichete nu au fost încă înțelese. Avem deocamdată mai multe întrebări decât răspunsuri. Domeniul epigeneticii evoluează rapid și, odată cu acesta, înțelegerea faptului că atât mediul cât și stilul de viață individual pot interacționa direct cu genomul pentru a influența schimbarea epigenetică. Aceste schimbări pot fi reflectate în diferite etape de-a lungul vieții unei persoane și chiar în generațiile ulterioare. Studiile au furnizat dovezi că factorii de mediu prenatali și postnatali timpurii influențează riscul adulților de a dezvolta diferite boli cronice și tulburări de comportament. Mediul este investigat ca o influență puternică asupra etichetelor epigenetice. Poluarea a devenit un element cu accent semnificativ în acest domeniu de cercetare, deoarece oamenii de știință au descoperit că poluarea aerului poate modifica etichetele metilice ale ADN-ului și ar putea crește riscul de boli neurodegenerative. O descoperire importantă este aceea că vitaminele B pot proteja împotriva efectelor epigenetice nocive ale poluării. Ok, deci mediul înconjurător poate să ne influențeze etichetele epigenetice și implicit, anumite aspecte ale vieții noastre. Dar de la mediul înconjurător și până la planete, este cale lungă. Cu ce argumente vin astrologii în susținerea ideii că studiind cerul putem găsi explicații pentru fenomenele misterioase care se întâmplă în jurul nostru și în viața noastră?
De la Zodiac la epigenetică
Ideea zodiacului își are originile în perioada babiloniană fiind adoptată ulterior de culturile antice greacă, romană și egipteană. Termenul ZODIAC, care înseamnă „cerc de animale”, descrie ansa a douăsprezece diviziuni a 30° de longitudine cerească poziționată pe ecliptică adică pe traiectoria aparentă a soarelui în timpul unui an. Fiecare diviziune este reprezentată de o constelație căreia îi corespunde un animal. Animalele le cunoașteți. Să nu uităm să precizăm că, din cauza precesiunii echinocțiilor, constelațiile actuale sunt la vest de diviziunea lor inițială, care a fost trasată cu mii de ani în urmă. Astrologii moderni sugerează ideea că în timpurile străvechi, pe măsură ce astrologia se dezvolta, anumite civilizații care studiau stelele ar fi observat că oamenii născuți într-o anumită lună sau anotimp au dobândit anumite caracteristici observabile ale personalității. Aceste comportamente ar fi fost inventariate și utilizate pentru a determina trăsăturile de personalitate atribuite fiecărui semn zodiacal. Este extrem de dificil să validăm științific raționamentul din spatele acestor tipuri de personalități, însă, studiul epigeneticii a demonstrat că poate exista o legătură între sezonul nașterii și anumite predispoziții. Există studii care au descoperit că luna nașterii se asociază cu riscul de sinucidere, dizabilități de învățare, ADHD, adică deficitul de atenție și hiperactivitate și chiar tulburările de somn. Mecanismele implicate în aceste constatări nu sunt pe deplin cunoscute. Astrologii sunt convinși de faptul că noi oamenii suntem conectați într-un fel sau altul, cu planetele din sistemul nostru solar, cu luna, cu soarele și cu stelele. Suntem părți ale aceluiași întreg, picături ale aceluiași ocean infinit, aș îndrăzni eu să completez. Astrologii sunt convinși că pozițiile și configurațiile acestor entități cerești ne influențează caracteristicile și ne determină soarta.
Întrebări fără răspunsuri
Sunt multe întrebări la care aștept răspunsuri din partea Marii Inteligențe Universale. Comparând Universul cu organismul uman, ce corespondent am avea noi oamenii în organismul marelui Univers? Dar stelele și planetele? Și cum interacționăm noi cu ele? Ce anume din trupul marelui Univers ar fi corespondentul ADN-ul organismului uman? Dar al genelor? Cum arată o secvență genetică a ADN-ului marelui Univers? Să fim noi oamenii mintea sau sufletul Universului? Pe tot parcursul anului, luna, soarele și planetele trec prin constelațiile zodiacale în diferite poziții. Oamenii de știință susțin că dacă astrele au vreun efect asupra lucrurilor care se întâmplă pe Pământ, acesta este exercitat prin atracția lor gravitațională. Toate obiectele din univers sunt atrase unul de celălalt prin această forță, a cărei intensitate depinde de mărimea lor și de distanța dintre ele. Planetele și astrele, cu excepția Soarelui și Lunii, au fie un efect inexistent, fie unul extrem de mic asupra gravitației Pământului, susțin oamenii de știință. Ce ne facem însă, dacă anumite corpuri cerești, alături de care suntem picături ale marelui ocean al Universului, ne influențează totuși viața, într-un mod sau printr-un mecanism pe care nu l-am descoperit încă? Epigenetica furnizează indicii, care mă determină să-mi pun totuși această întrebare la modul foarte serios. Asta nu înseamnă că susțin cauza astrologilor, dar nici n-o contest. Îi compătimesc chiar, pentru că reputația lor este destul de afectată de creatorii de horoscop. Este foarte posibil ca predispoziția unui om pentru anumite trăsături ale personalității și caracterului să poată fi influențată de poziția astrelor și planetelor la nașterea acelui om. Este foarte probabil ca pe baza pozițiilor astrelor și planetelor, cunoscând trăsăturile unei anumite persoane, un astrolog competent să poată face anumite predicții despre soarta acelei persoane. Acel astrolog însă, are o foarte mare responsabilitate. Din punct de vedere psihologic, predictibilitatea, prin puterea sugestiei care stă în spatele ei, poate modifica percepția și chiar activitatea creierului în direcția așteptărilor celui căruia i se face o prezicere astrologică. De aceea, zic eu, că ar trebui să ne întrebăm, ce ar fi mai bine să facem? Să consultăm pe cineva care credem noi că ne-ar putea prezice viitorul sau ne detoxifiem mintea de credințele limitative care ne împiedică să ne construim viitorul așa după cum ne dorim?
Un cuvânt de încheiere
Universul a ascuns multe daruri divine în noi la nașterea noastră în această lume. Le amintesc aici pe cele mai importante: voința, dorința, credința, forța imaginației, intuiția, cunoașterea, înțelepciunea, răbdarea, speranța, dreptul de a alege, dreptul de a se răzgândi, compasiunea și cel mai de preț dar dintre toate: puterea de a iubi. Ce-ar fi să învățăm să le descoperim și să le folosim pentru a trăi în armonie cu tot ceea ce este și a ne construi un viitor fericit? Cititorii în stele sunt căutători în lumea materială, adică în exteriorul ființei umane. Secretul împlinirii dorințelor se află înlăuntrul ființei noastre, acolo unde, dacă avem curajul să privim în oglinda sufletului, vom face cea mai mare descoperire!
