Telepatia este cercetată de specialiștii din domeniul științelor cognitive de mai bine de 130 de ani și încă nu s-au găsit răspunsurile de ordin științific la întrebările pe care le ridică această presupusă abilitate extrasenzorială: Nu de puține ori folosim expresia gând la gând cu bucurie însă, este oare telepatia un fenomen real? Dacă telepatia există, cum funcționează? Dacă există, avem toți această abilitate de a comunica la distanță, fără utilizarea gesturilor, atingerilor, limbajului verbal sau altor forme de comunicare ? Cum putem verifica dacă avem această abilitate extrasenzorială? O putem antrena? Dacă există, putem scana și citi gândurile sau amintirile altei persoane? Putem controla mintea altora? Putem influența deciziile pe cale telepatică? Funcționează doar între oameni sau și între animale sau chiar și între oameni și animale? Au fost deja inventate dispozitive electronice care pot citi gândurile? Psihologii și psihiatrii ce spun despre telepatie? Dar iluminații și marii maeștrii spirituali ? Acestea ar fi doar câteva dintre întrebările la care vom încerca să răspundem în serialul care începe astăzi.
Să ne imaginăm o lume în care am putea să ne citim cu precizie gândurile unii altora. Nota bene ! Cred că ne-am mai cenzura puțin ce ne trece prin minte și că gândurile noastre ar fi ceva mai curate, mă gândesc. Sau, am fi atât de diabolici încât să păstrăm gândurile murdare într-un sertar ascuns al minții, permițând celorlalți să le citească doar pe cele la care vrem noi să aibă acces? Voi ce credeți? Cum ar arăta oare o lume în care ne-am putea citi gândurile între noi? Aștept părerile voastre în comentarii. Chiar dacă telepatia pare o abilitate de ordin extrasenzorial, un fel de superputere așa, citirea minții cuiva este o abilitate care poate fi învățată. Oamenii trimit semnale despre gândurile lor tot timpul, dar este nevoie de practică pentru a vă conecta la acest sistem de comunicare.
Termenul Telepatie vine din limba greacă: τῆλε, tele însemnând „îndepărtat” sau la distanță și πάθος / -πάθεια, pathos sau patheia însemnând „sentiment, percepție, pasiune, suferință”. Telepatia este pretinsa transmitere a informațiilor de la o persoană la alta, fără a utiliza vreun canal senzorial uman cunoscut sau vreun tip de interacțiune fizică. Termenul a fost folosit pentru prima dată în 1882 de savantul Frederic Myers, unul dintre fondatorii Societății pentru Cercetare Psihică. Primele experimente ale acestei societăți au fost criticate și apreciate ca fiind încercări de a „demonstra” telepatia, mai degrabă decât analize obiective care să stabilească dacă există sau nu. Așa că la începutul secolului al XX-lea, lumea științifică era divizată – ca și astăzi de altfel -în ceea ce privește existența telepatiei. Unii psihiatri și psihologi, susțin că persoanele care manifestă tendința de a crede în telepatie sunt susceptibile a suferi de schizotipie sau tulburare schizotipală de personalitate. Alții nu-și dau cu presupusul ci participă la proiecte derivate din studiul telepatiei, proiecte de cercetare și dezvoltare a unor noi tehnologii utilizate în domeniul neuroștiinței: interfețe creier-computer și alte device-uri neuroprotetice. Neuroprotetica este o zonă a neuroștiinței care se ocupă de protezele neuronale, adică utilizarea dispozitivelor artificiale de înlocuire a unei funcții afectate a sistemului nervos, pentru rezolvarea unor probleme legate de creier sau de alte organe. Începând din decembrie 2010, implanturile cohleare au fost utilizate ca dispozitive neuroprotetice la peste 220.000 de persoane din întreaga lume. Există, de asemenea, mai multe dispozitive neuroprotetice care vizează restabilirea vederii, inclusiv implanturile retiniene.
Bugete uriașe pentru cercetarea telepatiei
Știința evoluează și sunt încă multe voci savante care susțin că nu sunt dovezi convingătoare că telepatia există. Parapsihologia este considerată de cea mai mare parte a comunității științifice ca fiind o pseudoștiință. Nu știu pe ce planetă trăiește această parte a comunității științifice care susține că telepatia nu există. Țările cu greutate alocă bugete serioase pentru cercetari în domeniu, supervizate de armată și serviciile secrete. Marile corporații dezvoltă și ele proiecte de cercetare pe această temă. În timp ce scepticii o țin pe-a lor, progresele recente în interfețele creier-computer transformă în realitate fantezia științifică a transmiterii gândurilor de la un creier la altul. Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook, spunea în 2015 că este convins că viitorul comunicării este în telepatie. El crede că tehnologia va fi cheia transmiterii directe a gândurilor de la creier la creier. Să se înșele Mark Zuckerberg? Clădirea care găzduiește sediul Facebook se află într-un campus mare din California. Complexul este vizibil de pe drumul principal și pare să nu ascundă prea mult mister. Însă, în campus se află o parte mai misterioasă a complexului Facebook – un laborator de cercetare numit Clădirea 8. Nu se știu prea multe despre ce proiecte sunt dezvoltate acolo. Faptul că Facebook are mai mulți oameni de știință și experți în tehnologie care lucrează pentru ei, ne pune pe gânduri. Un mare specialist în neuroștiință, renumit pentru inventarea unui braț protetic operat de minte, lucrează pentru companie. Ofertele de joburi pentru posturile din clădirea 8 par să fie formulate pentru oameni cu abilități telepatice. Doar timpul ne va spune ce se întâmplă cu adevărat acolo. Dacă Facebook va avea succes în implementarea tehnologiilor care să faciliteze comunicărea directă „creier-creier”, poate că nici măcar nu va trebui să spună publicului ce se întâmplă – publicul va ști pur și simplu. În cadrul parapsihologiei, telepatia, adesea împreună cu precogniția și clarviziunea, este descrisă ca un aspect al percepției extrasenzoriale sau „cunoaștere anormală”, despre care se crede că funcționează pe baza unui ipotetic mecanism psihic pe care specialiștii în domeniu îl numesc „psi”. În faza de pionierat a parapsihologiei au fost utilizate diverse experimente, printre cele mai cunoscute se numără utilizarea cărților Zener și experimentul Ganzfeld. Cărțile Zener sunt 25 la număr, câte 5 cărți fiind imprimate cu simboluri identice. Cele cinci simboluri sunt: un cerc gol, un semn plus, trei linii ondulate verticale, un pătrat gol și o stea goală cu cinci colțuri. În cadrul unui test Zener, experimentatorul extrage o carte dintr-un pachet amestecat, observă simbolul, îl transmite mental persoanei testate și înregistrează răspunsul acesteia. Experimentatorul continuă până când toate cărțile din pachet sunt testate. Atunci când se utilizează experimentul Ganzfeld pentru a testa telepatia, o persoană este desemnată ca receptor și este plasată într-un mediu controlat în care este lipsită de orice intrare senzorială, iar o altă persoană este desemnată ca emițător și este plasată într-o locație separată. Receptorului i se cere să primească informații de la emițător. Natura informațiilor poate varia de la un experiment la altul. Ambele tipuri de experimente s-au confruntat cu prea multe probleme metodologice și au fost în timp abandonate și declarate nerelevante. Probarea existenței telepatiei s-a încercat și cu ajutorul gemenilor identici, însă rezultatele experimentelor nu au fost considerate nici în acest caz concludente. Cercetătorii aveau să formuleze următoarea concluzie: în ciuda deceniilor de cercetări care au încercat să demonstreze telepatia, nu există dovezi științifice credibile că există puteri psihice, fie în populația generală, fie în mod specific în rândul gemenilor. Ideea că două persoane care au împărțit pântecele mamei lor sau chiar care împărtășesc același ADN – au o conexiune mentală misterioasă este una intrigantă care nu este confirmată în știință. Să înțelegem că guvernele, prin armatele și serviciile lor secrete, precum și marile corporații care investesc în neuroștiință, implicit în cercetarea telepatiei, fac asta de amorul artei? Experții cu ceva mai mulți neuroni, au încercat să vădă telepatia dintr-o altă perspectivă, într-o altă lumină. Și au reușit. Iată și dovada că atunci când privești lucrurile dintr-o altă perspectivă, lucrurile se schimbă.
Telepatia ridicată la rang de artă de către japonezi
Numărul mai mare de neuroni al unor specialiști le-a sugerat să se întoarcă la originea cuvântului telepatie și s-o vadă nu ca pe o formă de comunicare realizabilă exclusiv de la gând la gând, de la minte la minte, ci exact ce sugerează cuvântul telepatie: adică transmiterea sentimentelor la distanță. Sentimentele sunt rezultatul sintezei dintre gânduri și emoții. Acești oameni au văzut întregul, nu doar părțile lui separate. Nu întâmplător, echipele de oamenii de știință care au pus telepatia într-o altă lumină, au studiat cultura japoneză și au fost alcătuite preponderent din experți japonezi. Japonezii sunt singura națiune de pe această planetă care are în practicile ei culturale o formă de comunicare non-verbală, tradusă și asimilată telepatiei de observatorii, oarecum superficiali, occidentali? Ishin-denshin (以心伝心) este denumirea unei forme de comunicare interpersonală prin înțelegere reciprocă nerostită. Se traduce literalmente prin: „ceea ce gândește mintea, inima transmite”. Înțelegerea nerostită sau tăcută este recunoscută ca fiind un fenomen uman universal, o calitate intrinsecă ființei umane, însă japonezii sunt singurii care transmit din generație în generație această învățătură, culmea, ajunsă la ei din China prin intermediul călugărilor adepți ai învățăturilor ZEN. “Ishin-denshin” este perceput în mod tradițional de japonezi ca o comunicare sinceră, silențioasă, diferită de comunicarea evidentă prin față și gură, care este văzută ca fiind mai susceptibilă la nesincerități. În cadrul acestui tip de comunicare, mesajul pleacă din mintea persoanei A, emițătorul, către propria inimă, unde este codificat, și transmis apoi către inima persoanei B. Inima persoanei B, receptorul primește mesajul, îl decodifică, și-l pune la dispoziția minții acesteia. Plecând de la aceste aspecte a fost inventat primul dispozitiv neuroprotetic: stimulatorul cardiac.
Acest sistem de comunicare MINTE-INIMĂ-INIMĂ-MINTE funcționează, fie că înțelegem, fie că nu înțelegem mecanismele subtile care îl fac posibil, printre care și empatia. A susține contrariul înseamnă a nega existența națiunii japoneze, care-și educă noile generații în acest spirit. „Ishin-denshin” continuă să influențeze aspecte ale culturii și eticii japoneze contemporane, variind de la practicile în business și până la cele de life-care. Bine-bine, veți spune voi, dar cum rămâne cu comunicarea dintre subiecții care comunică telepatic la distanțe mari? Vă spuneam că această tradiție culturală japoneză își are originile în China. Mai precis în Tibet. În mânăstirile tibetane această formă de comunicare este considerată divină. Cei ce pot comunica telepatic afirmă că se conectează cu inima la marea inteligență cosmică și transmit un mesaj codificat, care este recepționat fie instantaneu, fie cu anumite decalaje de timp. Aici intervine scepticismul oamenilor care aparțin domeniului științelor cognoscibile și sunt limitați de cunoaștere în a admite existența incognoscibilului. Cum să poți cunoaște și să demonstrezi științific ceva ce nu poate fi decât experimentat extrasenzorial, nu cunoscut? Cei puțini care au înțeles ce este cu adevărat telepatia și cum se manifestă sau se traduce funcționarea ei în plan material, au descoperit o mulțime de aplicații practice; cele mai cunoscute fiind dispozitivele neuroprotetice, atât de benefice pentru sănătatea omului. Să sperăm că etica profesională nu-i va împinge să dezvolte în arme periculoase, deși am rezervele mele. Cei mulți, care critică și sunt sceptici sunt precum cei mulți într-ale religiilor. Prejudecăți, dogme, fixații.
În parapsihologie, telepatia este împărțită în patru categorii:
– Telepatia latentă, care descrie un transfer de informații cu un decalaj de timp observabil între transmisie și recepție.
– Telepatia retrocognitivă, precognitivă și intuitivă cea descrie transferul de informații despre starea trecută, viitoare sau actuală a minții unui individ către un alt individ.
– Telepatia emoțională, cunoscută și sub numele de influență la distanță sau transfer emoțional, descrie transferul senzațiilor kinestezice prin stări modificate.
– Telepatia supraconștientă, cea care definește utilizarea supraconștientului, inteligența cosmică, divină sau universală. Vom vorbi despre fiecare în parte pe parcursul serialului.
De subliniat încăpățânarea unora de a se strădui să demonstreze prin metode bazate pe știință cognitivă existența unui fenomen care nu are de-a face nici cu logica, nici cu știința, nici cu cunoașterea. Cercetătorii nu pot accepta ideea că nu tot ceea ce poate fi experimentat poate fi și cunoscut sau înțeles. N-au prea reușit ei să înțeleagă nici efectul Frey, demonstrat în 1961 de neurologul american cu același nume, Allan H. Frey. Acesta a fost primul cercetător care a publicat într-un studiu concluzii asupra abilității unor oameni de a putea auzi, asculta și înțelege frecvența undelor radio fără receptoare externe, doar folosindu-și propriul creier. Eu unul înțeleg că este dorința materiei, manifestatului de a înțelege și cunoaște spiritul, cel care a generat manifestarea. Însă, ca să pretinzi imaginii tale din oglindă să cunoască și să înțeleagă natura și originea celui din fața oglinzii, găsesc că este de-a dreptul neînțelept. Nimeni nu este nebun să se privească în oglindă pe întuneric. Este nevoie de lumină pentru a-ți vedea imaginea oglindită. Aviz scepticilor: tot de lumină este nevoie și pentru a putea experimenta telepatia, nu de cunoaștere. Eu îi observ cu atenție pe cei care au înțeles exact cum stă treaba și cam de prin 2013, au supra bugetat cercetările secrete din acest domeniu. Sub masca neuroștiinței se pot întâmpla multe. Să sperăm că vor fi doar în beneficiul umanității. În noua ordine mondială, un cuvânt greu de spus vor avea cei ce vor inventa un dispozitiv care va facilita comunicarea telepatică. Au fost deja identificate mecansimele mentale asociate producerii consoanelor și vocalelor atât la nivelul limbajului verbal cât și la nivelul limbajului imaginat. A experimenta telepatia nu presupune nici cunoașterea și nici înțelegerea ei, ci doar cultivarea și experimentarea. Știu că încurcă mintea această afirmație. Telepatia este accesibilă oricărei ființe trezită spiritual. A o defini în limite științifice ca fiind transmiterea unui gând de la minte la minte, cu toate implicațiile SF de rigoare, presupune să fii într-o mare eroare. Înseamnă să distrugi frumusețea și caracterul divin al acestei forme de accesare a inteligenței universale. Atunci când oamenii fac marele salt al trezirii spirituale, ar experimenta nu numai telepatia ci și alte percepții extrasenzoriale.
Vă spuneam la început că, citirea minții este o abilitate care poate fi învățată. Nu trebuie să ai abilități telepatice sau altele de ordin extrasenzorial ca să poți citi mințile. Oamenii trimit semnale despre gândurile lor tot timpul. Nu este nevoie decât de practică pentru a vă conecta la acest sistem de comunicare. Sunt tehnici de dobândire a acestei abilități care nu trebuie confundată cu telepatia. Curentul neuroștiințelor cognitive se dezvoltă cu o viteză uimitoare. Acesta încearcă să coordoneze ori să integreze psihofiziologia, psihobiologia și neurobiologia cu psihologia cognitivă. Termenul de neuroștiințe definește în ansamblu științele creierului; neurobiologia, psihofiziologia, psihobiologia, neuroetologia, neuropsihologia, neurofilozofia etc. Neuroștiințele se ocupă cu structura, funcția, neuroevoluționismul, dezvoltarea neuronală, genetică, biochimia, fiziologia, farmacologia, informatica și patologia sistemului nervos. Deși toate acestea au fost văzute în mod tradițional ca ramuri ale biologiei, interesul altor discipline, precum psihologia cognitivă, informatica, statistica sau medicina, a condus la o abordare interdisciplinară a fascinantului tărâm al neuroștiințelor. În cadrul articolelor noastre, neuroștiințele vor reprezenta o temă pe care o vom aborda din ce în ce mai des, în paralel cu psihologia și trezirea spirituală. Eu zic că e ceva să știm cum funcționează creierul uman și cum am putea să-l folosim mai eficient. Să învățăm metode de accesare a subconștientului, locul în care se găsesc toate soluțiile pe care le căutăm, ar fi iarăși ceva minunat.
