Unde se află mormintele ucenicilor lui Iisus

Simon Zelotul

Simon Zelotul s-a născut în Cana Galileii și a fost unul dintre cei Doisprezece Mari Apostoli. Conform unei vechi tradiții, el ar fi fost mirele de la nunta din Cana Galileii, unde Iisus a prefăcut apa în vin. Ca urmare a acestui miracol, Simon și-a părăsit casa și mireasa și l-a urmat pe Hristos. După Pogorârea Duhului Sfânt, el a răspândit învățăturile creștine în Mauritania.
Enciclopedia catolică sugerează că Simon Zelotul poate fi aceeași persoană cu Simon din Ierusalim sau Simon, fratele lui Isus. Alte texte susțin că ar fi fost chiar vărul lui Iisus sau fiul lui Iosif dintr-o căsătorie anterioară sau că acesta este Simeonul  care a devenit al doilea episcop al Ierusalimului. Simon, la fel ca ceilalți apostoli, este considerat un sfânt de către Biserica Romano-Catolică, Bisericile Ortodoxe Orientale, Bisericile Catolice de Est, Biserica Anglicană și Biserica Luterană.
În artă, Simon are atributul identificator al unui fierăstrău, deoarece acesta ar fi fost martirizat fiind tăiat pe jumătate cu un astfel de instrument, în aceeași zi cu apostolul Tadeus, care a fost decapitat. Simon Zelotul este înmormântat la Vatican, sub Bazilica Sf. Petru, alături de apostolul Tadeus și apostolul Simon Petru.

ANDREI

Apostolul Andrei a fost ucenic al lui Ioan Botezătorul.  Auzindu-l pe acesta spunând despre Isus: „Iată mielul lui Dumnezeu !, Andrei l-a urmat pe Isus, devenind astfel primul său apostol. După învierea lui Isus și Pogorârea Duhului Sfânt, apostolii au mai rămas câțiva ani în Ierusalim, începând formarea Bisericii.
La Sinodul Apostolic care a avut loc în jurul anilor 49-50 d.Hr. la Ierusalim, apostolii s-au întâlnit și au tras la sorți pentru a decide unde va merge fiecare să predice învățăturile creștine. Apostolului Andrei i-a revenit Sciția sau Dobrogea de astăzi. Mai întâi, Andrei l-a însoțit pe fratele său (Apostolul Petru) prin Asia Mică, apoi a trecut în peninsula Balcanică prin teritoriul Turciei de azi, ajungând în cele din urmă în Sciția, unde s-a oprit o vreme. Apoi și-a continuat misiunea, ajungând până în sudul Rusiei de astăzi. Apostolul Andrei  a fost martirizat prin răstignire în orașul Patras din Grecia, pe o cruce în formă de X, crux decussata, cunoscută acum drept „Crucea Sfântului Andrei”.
La cererea sa i s-a permis alegerea formei crucii în formă de X. Apostolul se considera nedemn să fie răstignit pe același tip de cruce pe care fusese răstignit Isus. Moaștele Apostolului Andrei sunt păstrate la Bazilica Sf. Andrei din Patras.

IACOV CEL MARE

Iacob sau Iacov, denumit și cel Mare pentru a fi diferențiat de Iacov fratele lui Iisus, sau de celălalt apostol Iacov cel Mic. A fost fratele apostolului Ioan fiu al lui Zevedeu și Maria-Salomeea și era pescar în Betsaida. Iacov și fratele său Ioan făceau parte din gruparea revoluționară antiromană a Zeloților. A fost de față la cele mai însemnate minuni săvârșite de Isus, la Schimbarea la Față și la rugăciunea de pe Muntele Măslinilor. După Ridicarea la Cer a lui Isus, Iacob cel Mare a făcut o călătorie în Spania, apoi a revenit în Palestina, unde a predicat cu succes în ținuturile Samariei și Iudeei.
A fost arestat și ucis prin decapitare la Ierusalim în anul 44 d.C, din ordinul regelui Irod-Agripa I și îngropat tot acolo. Iacov a fost primul apostol martirizat dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus. După ocuparea Palestinei de către perși, în anul 614, relicvele lui Iacov cel Mare au fost duse, spre salvare, la mânăstirea Sf. Ecaterina, pentru ca mai apoi, să fie transportate la mânăstirea  Sf. Mina din Egipt.De aici, conform cercetătorilor, osemintele sale au fost duse în Spania. Mormântul lui Iacov din Spania ar fi fost descoperit pe vremea regelui Alfonso al II-lea (791-842) în jurul anilor 820–830. Copiii unor păstori au avut în timpul nopții, pe o pășune, o serie de viziuni în formă de „stele”. Pe acel loc a fost construită mai târziu catedrala de la Santiago de Compostela, denumită și „Sf.Iacov de pe Câmpul Stelelor”). Moaștele lui Iacov cel Mare se află în această catedrală.

IOAN

Ioan a fost fiul Salomeei și al lui Zevedei, un pescar din Betsaida Galileii și fratele mai mic al apostolului Iacov cel Mare. În Evanghelia sa, el se prezintă ca fiind „ucenicul prea iubit al lui Iisus”. El a fost cel mai tânăr din cei doisprezece Apostoli și foarte apropiat Domnului. Această apropiere este adesea reprezentată în icoanele Cina cea de Taină, în care Ioan se sprijină de Isus. Exilat pe insula Patmos din Grecia, Ioan a scris aici Apocalipsa, în anul 95 d.Cr., iar după moartea împăratului Domițian, în anul 96 d.C. s-a întors la Efes, scriindu-și Evanghelia, în jurul anului 100 d.C. Legendele susțin că a refuzat să aducă ofranda cuvenită în templul roman al zeiței ARTEMIS din Efes, în timpul persecuțiilor anticreștine ale lui DOMIȚIAN (81-96 d.C.). Pentru acest fapt a fost arestat și dus la Roma, unde a fost supus la chinuri, prin scufundarea într-un vas cu ulei fierbinte, lângă Porta Latina. Pe acel loc s-a construit mai apoi Biserica „Oratorio di San Giovanni in Oleo”). Ioan a supraviețuit tuturor chinurilor și a fost singurul apostol al lui Iisus care a murit din cauze naturale, în anul 100 d.C. Osemintele apostolului Ioan  sunt îngropate în curtea ruinelor bisericii cu același nume din Efes, construită de Iustinian I în secolul al VI-lea.
Unele izvoare scrise relatează că Ioan și-a luat câțiva discipoli și i-a pus să sape un mormânt în formă de cruce. Ioan s-ar fi așezat în mormânt și ucenicii l-ar fi îngropat acolo de viu. Mai târziu, când mormântul său a fost deschis, trupul lui Ioan dispăruse. În fiecare an, la data de 8 mai, de pe mormântul lui Ioan se ridică un praf care are capacități vindecătoare miraculoase.

FILIP

Apostolul Filip s-a născut în Betsaida ca și ceilalți doi apostoli, Petru și Andrei. Filip este autorul mai multor texte apocrife, interzise de biserica creștină timpurie și neacceptate până în ziua de astăzi.
Tradițiile creștine de mai târziu îl descriu pe Filip ca fiind apostolul care a predicat în Grecia, Siria și Frigia. Filip este cel care, în evanghelia sa interzisă, spunea despre Isus că o săruta pe gură pe Maria Magdalena, fapt considerat drept o erezie de către mai marii bisericii.
Filip a murit la vârsta de 87 de ani martirizat prin crucificare în anul 80 d.Hr. la Hierapolis, în Frigia, astăzi Pamukkale, Turcia.
Pe 27 iulie 2011, agenția turcă de știri Anadolu a raportat că arheologii au descoperit mormântul lui Filip în timpul săpăturilor din Hierapolis, în apropierea orașului turc Denizli. Arheologul italian, profesorul Francesco D’Andria a declarat că oamenii de știință au identificat mormântul apostolului Filip, în curtea ruinelor unei biserici. El a afirmat că scrierile de pe pereții mormântului dovedesc irevocabil că acesta aparține apostolului Filip.
Relicvele apostolului Filip, sunt pîstrate la Biserica celor Doisprezece Sfinți Apostoli din Roma, alături de cele ale lui Iacov cel Mic.

BARTOLOMEU

Apostolul Bartolomeu a fost identificat cu Natanael, cel care apare în Evanghelia după Ioan ca fiind prezentat lui Hristos de către Filip. Există două mărturii antice despre misiunea Sfântului Bartolomeu în India. Acestea sunt mărturiile lui Eusebiu din Cezareea (începutul secolului IV) și ale lui Ieronim (sfârșitul secolului IV).
Bartolomeu este reputat ca fiind cel care a adus creștinismul în Armenia în secolul I și cel care l-a creștinat pe regele Polymius.
Astyages, fratele regelui, a ordonat executarea lui Bartolomeu, acesta fiind decapitat la Albanopolis, Armenia, după ce a fost răstignit pe cruce.
În secolul al VI-lea, anul 505, istoricul Theodorus Lector, relata că împăratul Anastasius a dat trupul lui Bartolomeu, orașului Dura-Europos, pe care tocmai îl înființase. O parte din relicvele apostolului Bartolomeu a ajuns la Lipari, o mică insulă din largul coastei Siciliei, aflată sub controlul Constantinopolului. Sfântul Împărat Roman Otto II-lea a dăruit moaștele bazilicii San Bartolomeo all’Isola.
O parte a craniului lui Bartolomeu a fost transferată la Catedrala din Frankfurt, în timp ce un braț al apostolului este venerat în Catedrala Canterbury.

TOMA

Apostolul Toma este cunoscut tuturor ca și Toma necredinciosul sau geamănul. Se spune chiar și că Toma ar fi fost fratele geamăn al lui Iisus. Apostolul Toma s-a născut în Pansada, un oraș galileean și a fost pescar.   Toma a călătorit în afara Imperiului Roman pentru a propovădui Evanghelia, până în Tamil Nadu și Kerala în India actuală. Conform tradițiilor Toma a botezat mai multe persoane, fondând ceea ce astăzi este cunoscută drept Biserica Creștinilor Nasranis ai Sfântului Toma.
Apostolul Toma i-a creștinat pe fiul și soția guvernatorului orașului indian Meliapur, fapt care i-a adus întemnițarea, torturarea și mai apoi moartea, prin străpungerea trupului său cu 5 sulițe.
O parte a rămășițelor sale pământești se află în India, la Mylapore lângă Chennai. Craniul este păstrat la mânăstirea ortodoxă din Insula Patmos, iar o altă parte a moaștelor se află la  Basilica-Concattedrale di San Tommaso Apostolo; Duomo d’Ortona în Italia.

MATEI

Matei este nu numai unul dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus ci și unul dintre cei 4 evanghelisti acceptați de biserica creștină  timpurie și actuală. Numele său inițial a fost Levi și era colector de taxe și impozite în Capernaum. După ce l-a invitat pe Iisus și pe discipolii lui, în casa sa, Levi și-a schimbat numele în Matei (în traducere Dar de la Domnul). Noul Testament consemnează că l-a urmat pe Isus ca și ucenic și a fost unul dintre martorii Învierii și Înălțării lui Isus.
Conform anumitor scrieri, fostul colecționar de impozite transformat în misionar a fost martirizat în Etiopia. Acolo ar fi fost înjunghiat de un spadasin trimis de regele Hertacus, pentru că Matei i-ar fi criticat comportamentul imoral.
Relicvele apostolului Matei au fost păstrate secole de-a rândul la Naddaver din Etiopia, de unde au fost transferate în anul 1081, în Italia.
Astăzi acestea se află în cripta catedralei din Salerno, DUOMO DI SALERNO.

IACOV CEL MIC

Iacov cel Mic fiul lui Alfeu, a fost supranumit cel Mic pentru a se face deosebire între acesta și Iacov, fiul lui Zebedeu, supranumit cel Mare. Iacov cel Mic a predicat învățăturile lui Iisus în Africa de Nord  și a fost ucis la Ostrakine în Egiptul inferior.
Rămășițele sale pământești se află astăzi la Biserica celor 12 apostoli din Roma, alături de cele ale apostolului Filip.

TADEUS

Apostolul TADEUS a predicat învățăturile creștine în Iudeea, Samaria, Idumaea, Siria, Mesopotamia și Libia. Biserica Apostolică din Armenia îi venerează pe Tadeus și Bartolomeu ca sfinți ai săi. În Biserica Romano-Catolică Tadeus este patronul cazurilor disperate și al cauzelor pierdute.
Apostolul Tadeus a fost decapitat cu securea, alături de un alt adept al lui Iisus, Simon Zelotul, pe la anul 65 d.C. Trupul său a fost înmormântat la Beirut, oraș aflat la acea vreme în provincia romană Siria, după care a fost transferat la Roma. Astăzi, rămășițele sale sunt păstrate sub altarul Sf. Iosif din bazilica Sf. Petru de la Vatican, alături de cele ale lui Simon Zelotul.

SIMON PETRU

Simon Petru era fratele apostolului Andrei. Petru a fost denumit APOSTOLUL APOSTOLILOR și a fost primul conducător al bisericii creștine timpurii. Acesta a fost martorul multor minuni făcute de Isus, printre care, schimbarea la față.
Petru a fost cel care s-a lepădat de Iisus de trei ori înainte să cânte cocoșul, după care s-a căit. El este apostolul care nu l-a lăsat pe Iisus să-i spele picioarele la CINA CEA DE TAINĂ și căruia Iisus i-a spus : Dacă nu te spăl, nu vei avea parte de mine!
Petru a murit la data de 13 octombrie a anului 64 d.C., în timpul festivităților DIES IMPERII organizate în onoarea împăratului roman NERO, la 10 ani după incendierea Romei, care a fost pusă pe seama creștinilor.
Conform textelor apocrife FAPTELE LUI PETRU, apostolul a fost răstignit pe cruce cu capul în jos și a curs mult sânge din rândurile creștinilor în timpul acelor festivități macabre care s-au desfășurat într-o arenă aflată pe dealul Vaticanului. Creștinii i-au recuperat trupul și l-au îngropat într-un cimitir din apropiere.
În jurul anului 326, împăratul Constantin a demolat și nivelat ceea ce a mai rămas din arenă și deal și a ridicat o necropolă mare, cu altarul înalt poziționat deasupra mormântului lui Petru. După secole de restaurări și reconstrucții, locația mormântului s-a pierdut.
În anul 1939, pe când o echipă de muncitori săpau mormântul Papei PIUS al XI-lea au descoperit necropola, împăratului Constantin, perfect conservată.
În interiorul acelei necropole, au descoperit mai târziu un mormânt simplu care conținea oasele unui bărbat în vârstă și foarte robust. Pe peretele mormântului se aflau nenumărate rugăciuni către Sfântul Petru, precum și inscripția grecească: „Petru este înăuntru” dar și cea aramaică SIMON BAR JONAH, Simon fiul lui Jonah.
După ani de studiu, Papa Paul al VI-lea a declarat în 1968 că oasele din acel mormânt erau ale apostolului Simon Petru.
Rămășițele lui Petru se află astăzi la bazilica Sf. Petru de la Vatican.

IUDA ISCARIOTEANUL

Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon Iscarioteanul este cunoscut pentru trădarea lui Isus, de la Sanhedrin. Iuda s-a apropiat de Iisus și l-a sărutat pentru a fi astfel identificat de soldații romani, care aveau să-l aresteze. Prețul trădării: 30 de arginți.
Deși există povești variate despre moartea sa, versiunea tradițională este ca Iuda s-a spânzurat în urma trădării, așa cum este consemnat în Evanghelia lui Matei.
Numele lui Iuda este adesea folosit pentru a defini, personifica sau exemplifica trădarea. În ciuda rolului său notoriu din narațiunile Evangheliei, Iuda rămâne o figură controversată în istoria creștinilor. Trădarea lui Iuda, de exemplu, este văzută ca punerea în mișcare a evenimentelor care au dus la Răstignirea și Învierea lui Isus, care, conform teologiei tradiționale creștine, au adus mântuirea omenirii.
Relicvele lui Iuda au fost descoperite și se află la Akeldama, în Valea Hinnom, la ieșirea din Ierusalim.
Locul lui Iuda a fost luat de Matia în grupul celor 12 ucenici. Nu se știe nimic despre mormântul lui.

MARIA MAGDALENA

Maria se mai numește și Magdalena pentru că provenea din Magdala, un sat de pescari de pe malul vestic al Mării Galileii.
Ea a călătorit cu Isus, ca unul dintre adepții săi și a fost martor la răstignirea, înmormântarea și învierea sa. Evanghelia lui Luca o prezintă pe Maria Magdalena ca fiind una dintre femeile care au călătorit cu Isus și l-au ajutat material în pelerinajul său.
Maria Magdalena este considerată sfântă de către bisericile catolice, ortodoxe de est, anglicane și luterane.  Printre textele apocrife, interzise de biserică se numără și o evanghelie atribuită Mariei Magdalena.
De teama prigoanei împotriva creștinilor, Maria Magdalena ar fi plecat din țara sfântă cu o barcă și ar fi ajuns la Saintes-Maries-de-la-Mer, în Camargue, lângă Arles, în Franța. A mers apoi la Marsilia unde i-a convertit pe localnici, iar mai târziu s-a retras într-o peșteră din munții Sainte-Baume, unde a trăit tot restul vieții.
Mormântul Mariei Magdalena a fost descoperit în anul 1279, în timpul domniei regelui Carol al II-lea de Anjou, în cripta bisericii Sainte Marie Madeleine din Saint-Maximin-la-Sainte-Baume, care se află pe Coasta de Azur în Franța.
Craniul Mariei Magdalena se află și astăzi în această biserică.